vineri, 17 aprilie 2009

Editorial 19.04

Săptămâna patimilor. Săptămâna patimilor fotbalului românesc. Nume grele ale dreptunghiului verde au încăput pe mâna poliţiştilor şi procurorilor DNA după ce patronul echipei FC Argeş, Cornel Penescu a fost prins că dădea mită pentru a tranşa anumite meciuri în favoarea formaţiei din trivale. Imediat după Penescu, primul cap care a căzut a fost cel al şefului arbitrilor, iar alţi cavaleri ai fluierului şi observatori federali au dat deja cu subsemnatul la DNA. După arestările din ultima perioadă, a apărut şi un banc. Se zice că în urmă cu câteva luni, într-o discuţie cu mai marii fotbalului românesc, Gigi Becali ar fi zis: De Paşte, veniţi toţi la mine.

sâmbătă, 11 aprilie 2009

editorial 12.04

Au vărsat sânge pentru democraţie. Mii de tineri din Republica Moldova s-au luptat cu regimul comunist în stradă şi pe internet. Doar aşa mesajul lor a putut răzbate dincolo de graniţele bine ferecate ale împărăţiei lui Voronin. Am avut parte de o săptămână dramatică: cu lupte de stradă la Chişinău şi aproape 300 de oameni care şi-au găsit sfârşitul sub ruinele clădirilor prăbuşite în urma cutremurului devastator din Italia. Şi ca tabloul să fie complet, am aflat că drumul spre Parlamentul European trece prin celula nr. 17 a Direcţiei de Cercetări Penale.

luni, 6 aprilie 2009

Interlopii kamikaze

Chiar şi un copil de 7 ani înţelege că arestarea lui Gigi Becali a fost făcută pentru a distrage atenţia de la cazul 2 şi un sfert-Băneasa Investment. Discutat şi paradiscutat, laitmotivul tuturor emisiunilor televizate intră uşor în desuet. Este clar că Becali nu se mai afla în aceleaşi relaţii bune cu Băsescu şi este un rival al lui Puiu Popoviciu. Este 100% o manevră orchestrată de cercuri înalte. Dar toată lumea nu vede decât artificiul tehnic. Nimeni nu observă adevărata manevră. Ce asemănare este între cazul Becali şi cazul Gorbunov(lovitura de la casa de schimb din Braşov)? O să spuneţi că sunt nebun. Că nu e nicio legătură. Ei bine, într-un fel aveţi dreptate. Nu este o legătură directă între cele două cazuri. Dar din nou privim doar în ansamblu, fără a pătrunde în chintesenţa problemei. Vă spun care este legătura. În cazul de la Braşov, Gorbunov nu este decât un pion. Un infractor-interlop eliberat cu siguranţă cu ştiinţa poliţiei şi serviciilor secrete şi folosit atunci când trebuia să existe un ţap ispăşitor. Infractorul nu are nimic de pierdut. El oricum, până să fie folosit este în libertate, trăieşte liniştit şi are o viaţă normală, nu una de puşcăriaş. Ca dovadă Gorbunov locuia de câţiva metri de poliţie, iar la domiciliul său nu s-a găsit mai nimic ca să-l incrimineze. Iar procesul continuă şi nu se ştie dacă el este autorul. A mai apărut un moldovean, la domiciliul căruia, după o săptămână, s-a găsit un încărcător de pistol. Păi cine crede că ală nu a scăpat de arme într-o săptămână? Poate doar un oligifren care crede tot ce spune poliţia. Deci, după cazul de la Braşov începem să credem că există aceşti interlopi kamikaze. Dar nu suntem siguri. Ce ne certifică însă acest lucru? Cazul Becali. Acolo unde poliţia îl aruncă în faţă pe un alt interlop: Alexandru Ilie, alias Sandu Geamănu. De ce s-a băgat Geamani? Păi, gurile rele spun că nu demult a fost prins cu un kg şi jumătate de hahiş. Pentru asta faci câţiva anişori buni de pârnaie. Ei bine, Geamănu e liber şi bine merci, şi a coordonat din umbră furtul maşinii lui Becali. Pus de cine? Asta e întrebarea. De cine credem noi? În orice caz, arestarea lui Becali face lumină. În România există infractori lăsaţi liberi de serviciile secrete şi de poliţie ca să rezolve "cazurile grele". În România avem interlopi kamikaze.

vineri, 3 aprilie 2009

Editorial esential :Romania lui 2009

Din Băneasa în Pipera, via Agigea. Săptămâna aceasta ne-am exersat cunoştiinţele de geografie şi am învăţat topografie. Terenuri ieftine, sechestrare de persoane, zornăit de cătuşe, mascaţi şi arestări. Persoane celebre şi carismatice ridicate de poliţie în halat şi papuci şi închise lângă găinarii de rând. România lui 2009 ne surprinde în fiacre zi, dar nimic nu ne mai miră.