GRYmember 1

Copilăria înseamnă joacă.

Ei bine, joaca asta, are mai multe forme. De la soldăţei treci repede la "9 pietre" şi "ascunsa", ajungi la meciuri de fotbal tensionate şi aluneci spre berea pe care o bei uşor ascuns, la buticul de la colţ. Aşa era atunci. O explozie de buticuri. Doar că berea era cam proastă. Mamaia, Ursus şi Kaiser. Cam astea erau variantele. Te mai ascundeai de vecini. Mai trăgeai şi o ţigară, că de, asta e vârsta la care trebuie să fii şmecher. Pe cât de inocent am părut, influenţa mea malefică faţă de cei din jurul meu s-a întins atât de repede şi uşor încât mulţi nu au simţit că viciile mele au devenit şi patimile lor. Şi lucrurile astea au continuat. Am ştiut să manipulez mereu. Ei bine, ne întoarcem în '93. Cu berea Mamaia, cunoscută mai bine după denumirea fabricii: Malbera. Ce vremuri. Aveam mai multe locaţii în care mergeam să mai degustăm. Şi la şcoală aveam oamenii mei, care consumau. Era o refulare postrevoluţionară prost înţeleasă peste tot. Dar totul era mult mai intens. Aşa este.

Nu ne-am născut în locul potrivit. Dar eu m-am născut în momentul potrivit. Libertate, alcool, distracţie, sexualitate. Încă nu se simţea mirosul banului care ne-a înebunit după 2000. Lumea era boemă. Grygoland nu e numai lumea mea. E lumea noastră. A celor care mă cunoaşteţi. E lumea celor care mergeau să cumpere bere de la dozator, vodcă Boero, bere Malbera cu sacul de rafie, a celor care făceau staţie de amplificare din sute de fire şi boxe din vechiul pick-up. A celor care dădeau dedicaţii în No Problem la ora 1 fără 5, la prima serie de manele, a celor care alegeau dedicaţiile în KMY'S direct de pe CD-urile lu' Piticu şi a celor care măcar odată au plecat la ora 8 dimineaţa din De Niro. E lumea celor care urăsc figurile de pe Tomis. E lumea celor care sunt fani şpriţ.

Copilăria mea continuă şi acum. Jucăriile s-au mai schimbat. Copilăria va continua mereu. Mereu vom găsi o refulare, o portiţă de scăpare. O să îmbătrânim copii.

Mi-am propus ca noul Grygoland să nu fie o nuvelă fantastică. O să va povestesc o parte din viaţa mea fantastică. Pe episoade. Poate nu cronologic, dar....e ceva de povestit.

Viata

Practic ideea acestui blog, a venit după ce eu, în perioada de final a adolescenţei mele scrisesem o scurtă nuvelă intitulată Grygoland. Era de fapt o prezentare fantastică a unor momente trăite. O adolescenţă zbuciumată. Cu multe petreceri. Cu alcool. Cu fete. Cu entuziasm. Cu responsabilitate mai puţină, dar cu o organizare deosebită în ceea ce înseamnă arta petrecerii. Nuvela s-a dus. Am împrumutat-o şi la un moment dat am pierdut-o. Era la stadiul de manuscris pur. Prima variantă. Un caiet plin. Nu o sa încerc să o rescriu. Dar o să încerc să-mi readuc aminte de tot. Aşa cum a fost. Şi aşa cum văd lucrurile acum, la mai bine de 10 ani distanţă.

pesimism

Nu crede niciodata ca ce e frumos dureaza o eternitate. Traieste clipa. Nu privi inapoi. Nici inainte. Nu astepta de la cei din jurul tau ceea ce poti oferi tu. O sa fii dezamagit. Nu crede ca va fi bine. Asteapta-te la mai rau, poate asa si dezamagirile vor fi mai mici. Viata e o insiruire de esecuri, desi noi am vrea sa contabilizam doar ceea ce ne convine. Insa nu e asa. De fapt, nu e in niciun fel. E cum vrea soarta. Si soarta e mereu impotriva noastra. Nu te increde in oameni. Si nici pe ei nu ii lasa sa se increada in tine. Mori pe mana ta. NU astepta sa te salveze cineva. Mai bine mori linistit.

PS - moartea e privita din punct de vedere artistic, simbolic, si nu are nicio legatura cu elementul fizic. sa nu se creada ca as fi un sinucigas. sunt un invins. dar prefer sa lupt. nu pierd fara lupta.

FOTBALUL ÎNVINGE

La fel ca în Liga Campionilor. La Campionatul Mondial tot europenii au fost campionii. Spun au fost, pentru că deşi în momentul în care scriu finalele nu s-au jucat încă, Europa va fi oricum marea câştigătoare. La Mondialul din Africa de Sud a câştigat fotbalul. Echipele care s-au calificat, au ajuns în semifinale corect, prin munca lor. Au demonstrat încă odata că fotbalul nu e poezie şi dribling. Fotbalul e muncă, alergare, tactică, nerv, forţă, viteză, tehnică şi randament. Ordinea e aleatorie. Dar....asta e realitatea. Toate semifinalistele au avut asta. Argentina a stat prost la tactică şi la randament. Brazilia stă prost la forţă, nerv şi muncă. Anglia nu a dar randament. Iar Ghana nu a dat gol din penalty...deci....a meritat să plece acasă. Ce e cel mai trist? Naţionala României nu are nerv, pierde din forţă mai mereu, munceşte în zadar, tactica o aplică prost, iar randamentul e dezamăgitor. Asta e diferenţa între noi şi echipele din oprimi de la Mondiale. În rest...multe asemănări. Jucătorii iau salariile în euro. Jucăm 11 contra 11 şi avem echipamente la fel, doar de culori diferite. Şi...ne considerăm patrioţi, deşi toţi fug să câştige cât mai mult pentru ei, şi dau maximum la echipele de club. Cu alte cuvinte, e corect să stăm acasa. Acolo trebuie să fie campionii, nu noi.
Deci, fotbalul învinge. Tot el ne-a învins şi pe noi.

Aş putea fi .....?

Atunci când aş reuşi să o visez cu ochii deschişi pe cea pe care o visez şi noaptea, înseamna că pot fi fermecat de un chip.

Atunci când m-aş gândi în mod constant la o persoană, în aşa fel încât să-mi doresc să ajung cât pot de repede în preajma ei, cred că aş putea spune că sunt vrăjit de senzualitatea ei.

Dacă m-aş gândi că e ultimul tren din viaţa mea intimă....înseamnă că sunt disperat.

Dacă aş privi doar din punct de vedere material o relaţie, cred că aş fi într-o mare criză.

Dar dacă aş analiza la rece toate amănuntele, pornind de la job, preocupări, familie, maşină, hobby-uri, trecând pe la realizări şi studii, încercând practic să aflu cât mai multe despre ea, aş putea zice că sunt chiar interesat.

Dar dacă aş fi interesat, aş visa-o, m-aş gândi constant la ea, fără să intru în criză şi fără să mă mai lamentez şi să mă blazez?
Aş putea fi îndrăgostit, nu?

de la bulgari?

De ce la bulgari şi nu în România? Pentru că bulgarii au venit cu oferte all inclusive la hoteluri de trei şi patru stele sub, sau egale doar cu cazarea dintr-un hotel de la noi. De ce la bulgari şi nu în România? Pentru că un hotel de 4 stele e un hotel de patru stele, şi chiar dacă e preţ promoţional zilnic ţi se schimbă prosoapele si ţi se face curat în cameră. De ce la bulgari şi nu în România? Pentru că şi dacă îi enervezi când le ceri a 50-a bere moca de la all inclusive, barmanul încearcă să nu se uite urât. De ce la bulgari şi nu în România? Pentru că mâncarea e bună şi e pentru toţi. De ce la bulgari şi nu în România? Pentru că nu mai vreau fiţe şi cluburi în care dacă nu ai câteva zeci de milioane eşti un lache. Vreau discoteci şi atmosfera pe care o găseam şi la noi în discoteci până în 2003.De ce la bulgari şi nu în România? Pentru că e mai aproape şi decât Sinaia, cea mai apropiată staţiune montană de pe Valea Prahovei. De ce la bulgari şi nu în România? Pentru că fructele de mare sunt proaspete, nu ca la noi congelate. De ce la bulgari şi nu în România? Pentru că eşti în altă ţară şi nu trebuie să răspunzi la toate telefoanele, sau chiar îţi poţi lăsa liniştit telefonul acasă şi să pleci cu adevărat în vacanţă. De ce la bulgari şi nu în România? Pentru că în orice zi normală la Nisipuri, cheltui cu siguranţă mai puţin decât într-o zi normală la Mamaia. De ce la bulgari şi nu în România? Pentru că primeşti sezlong gratis la piscină sau la plajă. De ce la bulgari şi nu în România? PENTRU CĂ ŞTIU SĂ TE ATRAGĂ ÎN EXTRASEZON ŞI SĂ-ŢI IA OCHII.

pentru cineva

Pentru mine, nu contează pozele tale. Amintirea ta e atât de vie în mine încat mi se pare că în fiecare secundă te vad în fata mea. Doar atunci când vreau să te ating îmi dau seama ca e o iluzie. Dar iluzia mă face să visez şi să sper. Iar când te voi atinge, voi simti cu adevarat desavârşirea mea ca barbat.

DUELUL GIGANŢILOR

INTER MILANO - BARCELONA 3-1 (1-1)

În viaţă nu spectacolul, circul şi distracţia reprezintă esenţa. Munca, încercările continue, ambiţia, încrederea şi puterea sunt cele care te aduc de multe ori în prim plan. Satisfacţia ta profesională parcă e şi mai mare atunci când ştii că ai muncit mult. Ce legătură ar avea toate astea cu cel mai popular sport? Mulţi ar zice niciuna.

Fotbalul spectacol a murit. Şi poate că e pentru prima dată când mă bucur că moare ceva. Pe dreptunghiul verde din Milano a învins forţa, puterea, viteza, oportunismul şi orgoliul unui antrenor pe care cei mai mulţi oameni din fotbal îl urăsc. Mult umflata echipă extraterestră care încerca să aducă a portocală mecanică, deşi nici Cruyff şi nici Van Gaal nu erau pe margine, a gustat din pocalul umilinţei. Geniile care au pus la respect Primera, au stat în bănci ca nişte învăţăcei cuminţi în faţa unuor jucători care au alergat, au băgat serios piciorul, au intrat des în offside, s-au apărat aproape perfect şi au combinat mereu în viteză. Adică au jucat fotbal. Inter a jucat fotbal. Barcelona a vrut să facă spectacol. Liga campionilor la spectacol e merită catalanii. La fotbal însă, parcă a sosit momentul ca şi Moratti să ajungă acolo sus. Oricare va fi rezultatul după retur, în seara asta sunt fericit. Pentru că munca şi dăruirea a învins talentul şi pronosticurile. În seara asta FOTBALUL a câştigat.

TRĂIESC

Nu am putut niciodată să înteleg de ce unii oamenii se victimizează atât de tare încât aleg "să moară trăind", aşa cum metaforic o spun, în loc să "trăiască murind".
Un simplu eşec. O problemă. O greutate. Atât e destul pentru a schimba cursul unei vieţi. Un gând distruge tot. Cum un om matur poate să se arunce în braţele morţii doar din cauza unor gânduri negre? Pastile. O lamă. O funie. Sau o săritură de pe pod. Buff. Şi gata.
Criză financiară, labilitate psihică, singurătate acută, neîntelegere sau neîmpăcarea cu sine. Motive şi iar motive. Eu cred că de fapt e altceva. Unii dintre noi nu depăşesc adolescenţa şi cred că aşa atrag atenţia asupra lor. Cred că în altă lume le va fi mai bine. Cred că aşa o să-i iubească cei din jur mai mult. Cred că aşa rămân vii.
Greşit. Viu nu rămâi. Viu eşti. Spiritul tău poate trăi indiferent de existenţa ta fizică. De fapt, doar realizările rămân. Şi dacă eşti ghinionist, pot rămâne şi eşecurile usturătoare.
Mie mi-a plăcut mereu viaţa. Poate că, în stilul ăsta, cu ritmul de lucru, cu escapadele mele nocturne, cu nopţile pierdute în cârciumi şi localuri diferite mă sinucid şi eu încet şi sigur. Poate că nu realizez că sunt la fel. Poate că şi prea multă viaţă te omoară. Dar eu iubesc viaţa prea mult. Eu vreau să ajung acasă obosit de la serviciu, dar să am sclipiri. Eu vreau să îmi fie rău duminica, dar sâmbătă noapte să simt suavul gust al şpriţului împreună cu prietenii. Să mă zgârie decibelii în urechi sau să mă uşureze de câteva mulioane lăutarii. Nu vreau să iubesc şi nici să fiu iubit. Dar vreau ca interacţiunea mea cu persoanele de sex opus să emane erotism şi să degaje o căldură plăcută, asemănătoare dar total opusă din alt punct de vedere cu cea a dragostei. Vreau să fiu original. Vreau să mă duc la medic doar dacă mă simt foarte rău, la fel cum fac şi cu maşina: mă duc la mecanic doar dacă nu mai merge deloc.
Concluzia: vreau să mor sănătos, acasă, în patul meu, nu bolnav prin spitale. Şi...cred că vreau să mor tânăr, dar cât mai târziu posibil.....dacă se poate şi peste 100 de ani. EU TRĂIESC

viata bate filmul

Filmul poliţist este enigma rezolvată care atrage privitori de toate vârstele. Dacă cei maturi analizează cazul, psihologia, strategia şi metodele, copii şi adolescenţii sunt impresionaţi de personajul principal. Isteţ, descurcăreţ în orice situaţie, bun trăgător şi mereu incoruptibil. Dacă filmele prezintă varianta ideală, în România lui 2010 poliţistul se luptă nu numai cu infractorii, ci şi cu sistemul care l-a lăsat fără sporuri şi uneori chiar fără benzină la maşina de serviciu. Dar şi aşa, poliţistul roman sfidează criza şi crizele unui guvern care în fiecare zi ne mai ia câte ceva şi îşi face datoria. La mulţi ani domnule poliţist roman, astăzi este ziua ta!

valori si putere

Cum apreciem valorile? Păi....depinde de scara pe care le punem. Dacă în cazul cutremurelor vorbim de richter şi mercali, atunci când vine vorba de oameni, modul de ierarhizare şi termenii de comparaţie sunt diferiţi şi multipli. Îi putem aprecia după studii. Dar, la câte facultăţi au apărut, parcă valoarea clasamentului nu mai e aceeaşi ca acum 20 de ani. Atunci să ne ghidăm după bani. Dar, parcă nici aşa nu e bine. Pentru că, la câte milioane de euro nu sunt declarate în România, topul ar putea fi unul fals. Să-i apreciem atunci după funcţii. Dar, iar nu e bine, pentru că la cel mult 4 ani îi schimbă. Să ne luam după putere? Aici chiar ne-am putea prinde puţin urechile în legislativ, executiv şi judecătoresc. Ce glumă bună. Acum puterea e într-un singur loc, deci, nu ne mai putem lua nici după asta. Şi până la urmă .... cum apreciem valorile?
Dacă suntem sau nu în top, nici nu mai contează. Important e să avem încredere în noi înşine. Şi asta pentru că alţii nu o să aibă încredere în noi....fără vreun interes. (P.S. Fiţi optimişti – vorba’ lu’ Guţă: „şi când mor am valoare”)

influente

Cât de influenţaţi suntem de mass media? În „epoca de aur”, în cele două ore de program tv nu aflam decât despre ctitoriile fostului regim. Acum, la 20 de ani de la sosirea democraţiei în România, realizările nu mai există la TV. Bine, în general nu prea mai există. În schimb avem intrigi, scandaluri de toate felurile, trafic de influenţă, reţele peste reţele, mondenităţi, uneori cu tentă vulgară, aşa zise dive cu statut de starlete şi băieţi de bani gata cu tătici de tătici. În audiovizual totul acum se măsoară în rating. Termeni noi care au intrat repede în limbajul curent al românilor. Concluzia: sumedenia de posturi TV ne oferă o arie largă de informaţii şi emisiuni pentru toate gusturile şi care, vrem nu vrem, ne influenţează. Dar, ne întoarcem de unde am pornit. Cât de mult ne influenţează? Ei bine, asta numai dumneavoastră ştiţi.

NEW

Pentru că în ultima perioadă mă ocup şi de rubrica meteo, atât din punctul de vedere al producţiei cât şi din punct de vedere editorial, mi-am propus să pun pe blog fragmente din editorialele de la meteo, cele care mi se par mai interesante. Până la urmă, daca tot am din ce în ce mai puţin timp să scriu, măcar să compensez prin editorialele pe care oricum le fac pentru meteo. Unele sunt chiar interesante.

cel mai mic

În 2010 totul este mai mic. Pornim de la buget. Trecem prin salariile vitregite de deciziile executivului care a tăiat sporurile şi prin pensiile impozitate. Ajungem la preţul locuinţelor, care deşi a scăzut oricum este mai mic decât puterea de cumpărare. Realizăm că şi temperaturile de afară au fost sub cele normale în primele luni ale acestui an. Şi …. în final vedem că şi mielul de paşte va fi în 2010 mai mic şi mai slab.

schimbam hainele

Pentru cei mai mulţi dintre noi orele după-amiezii se confundă practic cu principala masă a zilei. Stresaţi şi cu gîndul să nu întârziem prea mult cu masa pentru a nu-l supăra pe patron, mâncăm repede şi mult, şi parcă de la o zi la alta ne săturăm tot mai greu. Munca la birou şi orele suplimentare vin şi ele în sprijinul kilogramelor în plus care năvălesc parcă pe corpul nostru, acoperind şi ultimele forme de muşchi. Ei bine, în acest ritm, am depăşit tranziţia, am intrat cu adevărat în capitalism şi am ajuns în Europa. Dar cu ce eforturi? Dumneavoastră domnilor mai înalţi cu 6 centimetri decît acum 30 de ani şi mai rotunzi cu aproape 12, iar dumneavoastră doamnelor cu şoldurile mai late cu 4 centimetri. Concluzia? Trebuie să ne schimbăm hainele!

superstitii

Marţi....3 ceasuri rele. De multe ori ne obsedează acest lucru. În afara superstiţiilor de zi cu zi, marţea suntem şi mai atenţi la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Cel mai grav este că uneori ne gândim prea mult la ghinion şi e binecunoscut faprul că de ce ţi-e frică nu scapi. Cum ar fi arătat o extragere loto marţea? Probabil că nu ar fi jucat mai nimeni pentru că părea o şansă ratată din start. Dar eu, nu cred în superstiţii şi ar trebui ca şi dumneavoastră să faceţi la fel.

fenomene dobrogene

În sfârşit ne apropiem de temperaturile normale. Putem spune că a venit primăvara şi la noi. Zăpada s-a topit aproape peste tot în ţară, iar în urma ei descoperim natura care s-a odihnit sub pătura de nea. Dar dacă noi am descoperit natura, poliţiştii au descoperit altceva. Aşa cum ciupercile apar după ploaie, după zăpadă, în Dobrogea, ies la iveală fabricile de ţigări moldoveneşti clandestine. În afara faptului că anchetatorii ar trebui să verifice dacă e vorba de un fenomen natural în judeţul Constanţa ar mai fi nevoie să trimită un medic oftalmolog în zona Mihail Kogălniceanu – Crucea – Ţepeş Vodă.

primavara

Primăvara totul revine la viaţă. Vremea de afară ne dezmorţeşte şi ne face să fim activi. Dar care va fi efectul temperaturilor într-o societate în care criza financiară completează nemulţumirile celor pe care guvernanţii i-a lăsat fără sporuri? Vă spun eu: mitinguri, marşuri şi greve. Deci...primăvara aduce soare, temperaturi mai ridicate dar şi grupuri organizate de protestatari în faţa guvernului, a parlamentului şi a palatului Cotroceni.

tinem la traditii

Tradiţia, mai puţin creştină, împământenită mai ales pe la ţară, şi mai exact în apropierea birtului din sat, ne spune că azi ar trebui să bem 40 de pahare cu vin. Câte unul pentru fiecare mucenic care s-a jertfit. Legătura dintre băutură şi credinţă nu este una chiar...ortodoxă, dar argumentele sunt suficiente să convingă destui degustători. Dar cei care astăzi s-au jertfit consumând cele 40 de pahare pe nerăsuflate sunt cei pe care şi mâine...si poimâine...şi săptămâna viitoare îi găsim tot în cârciumă. Concluzia: nu cred că suntem un popor de credincioşi, dar cu siguranţă ţinem mult la tradiţii.