ULTRAŞI FĂRĂ RAŢIUNE

De multe ori mi s-a întâmplat pe stadion să văd cum oamenii din jurul meu, mânaţi de o furie oarbă sau de pasiunea extremă pentru o echipă mediocră să vadă de fapt alt meci. Arbitrul greşeşte non stop. Totul în defavoarea echipei lor. Adversarii joacă mai dur şi nu sunt avertizaţi. Totul e împotrivă. Chiar şi vântul bate spre poarta echipei lor în fiecare repriză sau soarele îi vine în ochi numai portarului lor. Scuze şi explicaţii, toate cu un motiv: să ascundă impotenţa în exprimarea pe teren a unor jucători care vor să fie numiţi fotbalişti. Şi eu ţin cu o echipă. Cu Steaua. Şi în ultimii ani, pasiunea pentru culorile clubului din Ghencea m-a făcut mai mult să mă enervez. Dar meciurile le văd ca cineva care a văzut mii de ore de fotbal. Eu ştiu când echipa mea joacă prost. Nu pierde din cauza arbitrului. Pierde pentru că nu e în stare să câştige. Şi poate că din cauza asta am pretenţii la cei din jur să vadă şi ei lucid, pragmatic şi corect ce se întâmplă. În acest campionat intern politico-socio-economic. În societatea în care trăim. Să vadă şi afacerile lui Băsescu şi mai ales ale familiei şi acoliţilor săi, nu numai presupusele afaceri făcute de roşii. Să îşi aducă aminte că Băsescu este preşedintele care la câteva zile după ce a fost ales a băut direct din sticla de şampanie în noaptea de revelion, pe o scenă, în faţa a mii de oameni şi apoi a aruncat-o în mulţime. Imaginea preşedintelui care bea din sticlă a făcut înconjurul lumii. Să-şi amintească şi că a băut cu Becali şi apoi s-a urcat la volan. Că din toate informaţiile apărute în ultima vreme se pare că a avut un rol important în răpitea jurnaliştilor din Irak, a căror răscumpărare s-a mai micşorat pe drum, iar banii s-au dus în neant, între raiul de pe Mihăileanu şi iadul instaurat de procurorii portocalii. Că a furat un telefon mobil şi a înjurat ziarişti. Că s-a mândrit cu faptul că mergea la curve când era marinar(viciu ce nu dispare după ce îţi schimbi job-ul, lucru ce poate fi confirmat de orice bărbat, chiar şi de cel care scrie). De ce să ne mire acum că Băsescu a lovit un copil. Cu toate asta, fanii portocalii văd alt meci. O conspiraţie. O făcătură. Da. E o făcătură. Copilul ăla l-a incitat. :) ha ha ha. L-a incitat cu numele Iliescu. ha ha ha. Îi caută scuze lui Băsescu. De ce? Pentru că aşa cum spuneam mai sus: suporterii echipelor mediocre văd doar echipa lor. O echipă nevinovată. Atacată din toate părţile. Soluţia pentru ieşirea din criză nu mai e educarea ultraşilor portocalii. E prea târziu. Sunt formaţi. Nici meciul fără suporteri sau evacuarea fanilor nu ajută. Soluţia e una singură. Retrogradarea echipei. Să joace la matineul opoziţiei. Cadou de Moş Nicolae.

După pauză

Revin după o pauză în care am preferat să nu postez nimic pe blog tocmai pentru că am crezut că de fapt ceea ce spun nu contează. Poate că m-am înşelat. Poate că lumea s-a trezit la viaţă. S-a văzut şi la vot. Lumea a votat. Că a votat bine sau rău, numai istoria ne va spune. Că toată suflarea politică s-a aliat acum împotriva lui Băsescu este o certitudine. Am ajuns o ţară în care populaţia este împărţită în pro şi anti Băsescu. Fanii marinarului spun că ceilalţi sunt comuniştii. Nu au argumente cu care să ne convingă că Băsescu poate face bine dar scuipă tot ce e în jur. Din cauza asta eu nu înţeleg ceva la curentul portocaliu. Cum poţi crede că toţi sunt comunişti sau proşti pentru că vor să schimbe un rău care a destabilizat tot...parlament, guvern, a înverşunat oamenii între ei şi ne-a îndepărtat în plan extern. De ce toţi ceilalţi au atâta ură împotriva lui Băsescu dacă marinarul a făcut atâta bine? Când unul îţi spune că eşti beat te mai gândeşti, dar când doi fac treaba asta, trebuie să te duci să te culci. Sau poate vor să trăiască în beţie. Vorba unui contemporan....ne-am împărţit în portocalii şi....negrii. Adică suntem pe o tablă de şaf, într-o partidă în care printr-o rocadă nebunul ar putea ieşi din joc. Oare câte piese vor mai fi sacrificate?

Manipularea referendumului

Înainte de 90 şi imediat după Revoluţie vorbeam de economie comunistă. Ce însemna de fapt asta...? Că ne oprea apa 15 ore pe zi şi apoi în cele 9 în care curgea de fapt noi consumam mai mult decât în 24, că se oprea curentul 2 ore şi de fapt nu se economisea nimic, că mâncarea se dădea cu raţia şi oamenii stăteau de multe ori la coadă ca să umple frigiderul. Concluzia: nu se economisea nimic. Ce legătură are asta cu referendumul? Ce legătură are cu unicameralul sau cu înjumătăţirea numărului de parlamentari? Păi....are. Pentru că după ce ne-am chinuit să avem vot uninominal cu parlamentari care să reprezinte zone, acest unicameral va transforma uninominal tot într-un fel de lista, pentru că un judeţ cu 12 sau 14 parlamentari va mai avea 6 sau 7.....adica jumătate. Pe o zonă anume va fi un singur parlamentar....nu ca acum un deputat şi un senator care pot fi din formaţiuni diferite. Viitorii parlamentari vor fi doar oameni cu mulţi bani care pot să-şi susţină campania(că nu o să sponsorizeze niciodată un candidat şi pentru altul dintr-o altă zonă, dar atunci când erau doi pe colegii care se suprapun, adică unul pentru Senat şi altul pentru Cameră, cel mai "potent" financiar putea susţine şi campania unui candidat foarte deştept din partidul său, care aduce voturi şi nu poate ajunge altfel în legislativ ). Concluzia: nu o să facem economie prea mare pentru că în mod cert vor fi mai mulţi consilieri şi reprezentanţi în teritoriu care vor consuma bani. Concluzia: nu vor mai ajunge intelectuali, oameni de cultură sau de artă în Parlament. Vor ajunge numai politicienii bogaţi. O arie mult mai restrânsă de parlamentari care va concepe legile din punctul de vedere al oamului de afaceri în primul rând. Concluzia: Preşedinţia va cheltui dublu faţă de Parlament. Adică UNU cântăreşte mai mult decât 317. Dar oare UNU cântăreşte mai mult decât 322?