GRYmember 1

Copilăria înseamnă joacă.

Ei bine, joaca asta, are mai multe forme. De la soldăţei treci repede la "9 pietre" şi "ascunsa", ajungi la meciuri de fotbal tensionate şi aluneci spre berea pe care o bei uşor ascuns, la buticul de la colţ. Aşa era atunci. O explozie de buticuri. Doar că berea era cam proastă. Mamaia, Ursus şi Kaiser. Cam astea erau variantele. Te mai ascundeai de vecini. Mai trăgeai şi o ţigară, că de, asta e vârsta la care trebuie să fii şmecher. Pe cât de inocent am părut, influenţa mea malefică faţă de cei din jurul meu s-a întins atât de repede şi uşor încât mulţi nu au simţit că viciile mele au devenit şi patimile lor. Şi lucrurile astea au continuat. Am ştiut să manipulez mereu. Ei bine, ne întoarcem în '93. Cu berea Mamaia, cunoscută mai bine după denumirea fabricii: Malbera. Ce vremuri. Aveam mai multe locaţii în care mergeam să mai degustăm. Şi la şcoală aveam oamenii mei, care consumau. Era o refulare postrevoluţionară prost înţeleasă peste tot. Dar totul era mult mai intens. Aşa este.

Nu ne-am născut în locul potrivit. Dar eu m-am născut în momentul potrivit. Libertate, alcool, distracţie, sexualitate. Încă nu se simţea mirosul banului care ne-a înebunit după 2000. Lumea era boemă. Grygoland nu e numai lumea mea. E lumea noastră. A celor care mă cunoaşteţi. E lumea celor care mergeau să cumpere bere de la dozator, vodcă Boero, bere Malbera cu sacul de rafie, a celor care făceau staţie de amplificare din sute de fire şi boxe din vechiul pick-up. A celor care dădeau dedicaţii în No Problem la ora 1 fără 5, la prima serie de manele, a celor care alegeau dedicaţiile în KMY'S direct de pe CD-urile lu' Piticu şi a celor care măcar odată au plecat la ora 8 dimineaţa din De Niro. E lumea celor care urăsc figurile de pe Tomis. E lumea celor care sunt fani şpriţ.

Copilăria mea continuă şi acum. Jucăriile s-au mai schimbat. Copilăria va continua mereu. Mereu vom găsi o refulare, o portiţă de scăpare. O să îmbătrânim copii.

Mi-am propus ca noul Grygoland să nu fie o nuvelă fantastică. O să va povestesc o parte din viaţa mea fantastică. Pe episoade. Poate nu cronologic, dar....e ceva de povestit.

Viata

Practic ideea acestui blog, a venit după ce eu, în perioada de final a adolescenţei mele scrisesem o scurtă nuvelă intitulată Grygoland. Era de fapt o prezentare fantastică a unor momente trăite. O adolescenţă zbuciumată. Cu multe petreceri. Cu alcool. Cu fete. Cu entuziasm. Cu responsabilitate mai puţină, dar cu o organizare deosebită în ceea ce înseamnă arta petrecerii. Nuvela s-a dus. Am împrumutat-o şi la un moment dat am pierdut-o. Era la stadiul de manuscris pur. Prima variantă. Un caiet plin. Nu o sa încerc să o rescriu. Dar o să încerc să-mi readuc aminte de tot. Aşa cum a fost. Şi aşa cum văd lucrurile acum, la mai bine de 10 ani distanţă.