joi, 8 iulie 2010

FOTBALUL ÎNVINGE

La fel ca în Liga Campionilor. La Campionatul Mondial tot europenii au fost campionii. Spun au fost, pentru că deşi în momentul în care scriu finalele nu s-au jucat încă, Europa va fi oricum marea câştigătoare. La Mondialul din Africa de Sud a câştigat fotbalul. Echipele care s-au calificat, au ajuns în semifinale corect, prin munca lor. Au demonstrat încă odata că fotbalul nu e poezie şi dribling. Fotbalul e muncă, alergare, tactică, nerv, forţă, viteză, tehnică şi randament. Ordinea e aleatorie. Dar....asta e realitatea. Toate semifinalistele au avut asta. Argentina a stat prost la tactică şi la randament. Brazilia stă prost la forţă, nerv şi muncă. Anglia nu a dar randament. Iar Ghana nu a dat gol din penalty...deci....a meritat să plece acasă. Ce e cel mai trist? Naţionala României nu are nerv, pierde din forţă mai mereu, munceşte în zadar, tactica o aplică prost, iar randamentul e dezamăgitor. Asta e diferenţa între noi şi echipele din oprimi de la Mondiale. În rest...multe asemănări. Jucătorii iau salariile în euro. Jucăm 11 contra 11 şi avem echipamente la fel, doar de culori diferite. Şi...ne considerăm patrioţi, deşi toţi fug să câştige cât mai mult pentru ei, şi dau maximum la echipele de club. Cu alte cuvinte, e corect să stăm acasa. Acolo trebuie să fie campionii, nu noi.
Deci, fotbalul învinge. Tot el ne-a învins şi pe noi.

Aş putea fi .....?

Atunci când aş reuşi să o visez cu ochii deschişi pe cea pe care o visez şi noaptea, înseamna că pot fi fermecat de un chip.

Atunci când m-aş gândi în mod constant la o persoană, în aşa fel încât să-mi doresc să ajung cât pot de repede în preajma ei, cred că aş putea spune că sunt vrăjit de senzualitatea ei.

Dacă m-aş gândi că e ultimul tren din viaţa mea intimă....înseamnă că sunt disperat.

Dacă aş privi doar din punct de vedere material o relaţie, cred că aş fi într-o mare criză.

Dar dacă aş analiza la rece toate amănuntele, pornind de la job, preocupări, familie, maşină, hobby-uri, trecând pe la realizări şi studii, încercând practic să aflu cât mai multe despre ea, aş putea zice că sunt chiar interesat.

Dar dacă aş fi interesat, aş visa-o, m-aş gândi constant la ea, fără să intru în criză şi fără să mă mai lamentez şi să mă blazez?
Aş putea fi îndrăgostit, nu?