GRYmember 1

Copilăria înseamnă joacă.

Ei bine, joaca asta, are mai multe forme. De la soldăţei treci repede la "9 pietre" şi "ascunsa", ajungi la meciuri de fotbal tensionate şi aluneci spre berea pe care o bei uşor ascuns, la buticul de la colţ. Aşa era atunci. O explozie de buticuri. Doar că berea era cam proastă. Mamaia, Ursus şi Kaiser. Cam astea erau variantele. Te mai ascundeai de vecini. Mai trăgeai şi o ţigară, că de, asta e vârsta la care trebuie să fii şmecher. Pe cât de inocent am părut, influenţa mea malefică faţă de cei din jurul meu s-a întins atât de repede şi uşor încât mulţi nu au simţit că viciile mele au devenit şi patimile lor. Şi lucrurile astea au continuat. Am ştiut să manipulez mereu. Ei bine, ne întoarcem în '93. Cu berea Mamaia, cunoscută mai bine după denumirea fabricii: Malbera. Ce vremuri. Aveam mai multe locaţii în care mergeam să mai degustăm. Şi la şcoală aveam oamenii mei, care consumau. Era o refulare postrevoluţionară prost înţeleasă peste tot. Dar totul era mult mai intens. Aşa este.

Nu ne-am născut în locul potrivit. Dar eu m-am născut în momentul potrivit. Libertate, alcool, distracţie, sexualitate. Încă nu se simţea mirosul banului care ne-a înebunit după 2000. Lumea era boemă. Grygoland nu e numai lumea mea. E lumea noastră. A celor care mă cunoaşteţi. E lumea celor care mergeau să cumpere bere de la dozator, vodcă Boero, bere Malbera cu sacul de rafie, a celor care făceau staţie de amplificare din sute de fire şi boxe din vechiul pick-up. A celor care dădeau dedicaţii în No Problem la ora 1 fără 5, la prima serie de manele, a celor care alegeau dedicaţiile în KMY'S direct de pe CD-urile lu' Piticu şi a celor care măcar odată au plecat la ora 8 dimineaţa din De Niro. E lumea celor care urăsc figurile de pe Tomis. E lumea celor care sunt fani şpriţ.

Copilăria mea continuă şi acum. Jucăriile s-au mai schimbat. Copilăria va continua mereu. Mereu vom găsi o refulare, o portiţă de scăpare. O să îmbătrânim copii.

Mi-am propus ca noul Grygoland să nu fie o nuvelă fantastică. O să va povestesc o parte din viaţa mea fantastică. Pe episoade. Poate nu cronologic, dar....e ceva de povestit.

Viata

Practic ideea acestui blog, a venit după ce eu, în perioada de final a adolescenţei mele scrisesem o scurtă nuvelă intitulată Grygoland. Era de fapt o prezentare fantastică a unor momente trăite. O adolescenţă zbuciumată. Cu multe petreceri. Cu alcool. Cu fete. Cu entuziasm. Cu responsabilitate mai puţină, dar cu o organizare deosebită în ceea ce înseamnă arta petrecerii. Nuvela s-a dus. Am împrumutat-o şi la un moment dat am pierdut-o. Era la stadiul de manuscris pur. Prima variantă. Un caiet plin. Nu o sa încerc să o rescriu. Dar o să încerc să-mi readuc aminte de tot. Aşa cum a fost. Şi aşa cum văd lucrurile acum, la mai bine de 10 ani distanţă.

pesimism

Nu crede niciodata ca ce e frumos dureaza o eternitate. Traieste clipa. Nu privi inapoi. Nici inainte. Nu astepta de la cei din jurul tau ceea ce poti oferi tu. O sa fii dezamagit. Nu crede ca va fi bine. Asteapta-te la mai rau, poate asa si dezamagirile vor fi mai mici. Viata e o insiruire de esecuri, desi noi am vrea sa contabilizam doar ceea ce ne convine. Insa nu e asa. De fapt, nu e in niciun fel. E cum vrea soarta. Si soarta e mereu impotriva noastra. Nu te increde in oameni. Si nici pe ei nu ii lasa sa se increada in tine. Mori pe mana ta. NU astepta sa te salveze cineva. Mai bine mori linistit.

PS - moartea e privita din punct de vedere artistic, simbolic, si nu are nicio legatura cu elementul fizic. sa nu se creada ca as fi un sinucigas. sunt un invins. dar prefer sa lupt. nu pierd fara lupta.

FOTBALUL ÎNVINGE

La fel ca în Liga Campionilor. La Campionatul Mondial tot europenii au fost campionii. Spun au fost, pentru că deşi în momentul în care scriu finalele nu s-au jucat încă, Europa va fi oricum marea câştigătoare. La Mondialul din Africa de Sud a câştigat fotbalul. Echipele care s-au calificat, au ajuns în semifinale corect, prin munca lor. Au demonstrat încă odata că fotbalul nu e poezie şi dribling. Fotbalul e muncă, alergare, tactică, nerv, forţă, viteză, tehnică şi randament. Ordinea e aleatorie. Dar....asta e realitatea. Toate semifinalistele au avut asta. Argentina a stat prost la tactică şi la randament. Brazilia stă prost la forţă, nerv şi muncă. Anglia nu a dar randament. Iar Ghana nu a dat gol din penalty...deci....a meritat să plece acasă. Ce e cel mai trist? Naţionala României nu are nerv, pierde din forţă mai mereu, munceşte în zadar, tactica o aplică prost, iar randamentul e dezamăgitor. Asta e diferenţa între noi şi echipele din oprimi de la Mondiale. În rest...multe asemănări. Jucătorii iau salariile în euro. Jucăm 11 contra 11 şi avem echipamente la fel, doar de culori diferite. Şi...ne considerăm patrioţi, deşi toţi fug să câştige cât mai mult pentru ei, şi dau maximum la echipele de club. Cu alte cuvinte, e corect să stăm acasa. Acolo trebuie să fie campionii, nu noi.
Deci, fotbalul învinge. Tot el ne-a învins şi pe noi.

Aş putea fi .....?

Atunci când aş reuşi să o visez cu ochii deschişi pe cea pe care o visez şi noaptea, înseamna că pot fi fermecat de un chip.

Atunci când m-aş gândi în mod constant la o persoană, în aşa fel încât să-mi doresc să ajung cât pot de repede în preajma ei, cred că aş putea spune că sunt vrăjit de senzualitatea ei.

Dacă m-aş gândi că e ultimul tren din viaţa mea intimă....înseamnă că sunt disperat.

Dacă aş privi doar din punct de vedere material o relaţie, cred că aş fi într-o mare criză.

Dar dacă aş analiza la rece toate amănuntele, pornind de la job, preocupări, familie, maşină, hobby-uri, trecând pe la realizări şi studii, încercând practic să aflu cât mai multe despre ea, aş putea zice că sunt chiar interesat.

Dar dacă aş fi interesat, aş visa-o, m-aş gândi constant la ea, fără să intru în criză şi fără să mă mai lamentez şi să mă blazez?
Aş putea fi îndrăgostit, nu?

de la bulgari?

De ce la bulgari şi nu în România? Pentru că bulgarii au venit cu oferte all inclusive la hoteluri de trei şi patru stele sub, sau egale doar cu cazarea dintr-un hotel de la noi. De ce la bulgari şi nu în România? Pentru că un hotel de 4 stele e un hotel de patru stele, şi chiar dacă e preţ promoţional zilnic ţi se schimbă prosoapele si ţi se face curat în cameră. De ce la bulgari şi nu în România? Pentru că şi dacă îi enervezi când le ceri a 50-a bere moca de la all inclusive, barmanul încearcă să nu se uite urât. De ce la bulgari şi nu în România? Pentru că mâncarea e bună şi e pentru toţi. De ce la bulgari şi nu în România? Pentru că nu mai vreau fiţe şi cluburi în care dacă nu ai câteva zeci de milioane eşti un lache. Vreau discoteci şi atmosfera pe care o găseam şi la noi în discoteci până în 2003.De ce la bulgari şi nu în România? Pentru că e mai aproape şi decât Sinaia, cea mai apropiată staţiune montană de pe Valea Prahovei. De ce la bulgari şi nu în România? Pentru că fructele de mare sunt proaspete, nu ca la noi congelate. De ce la bulgari şi nu în România? Pentru că eşti în altă ţară şi nu trebuie să răspunzi la toate telefoanele, sau chiar îţi poţi lăsa liniştit telefonul acasă şi să pleci cu adevărat în vacanţă. De ce la bulgari şi nu în România? Pentru că în orice zi normală la Nisipuri, cheltui cu siguranţă mai puţin decât într-o zi normală la Mamaia. De ce la bulgari şi nu în România? Pentru că primeşti sezlong gratis la piscină sau la plajă. De ce la bulgari şi nu în România? PENTRU CĂ ŞTIU SĂ TE ATRAGĂ ÎN EXTRASEZON ŞI SĂ-ŢI IA OCHII.

pentru cineva

Pentru mine, nu contează pozele tale. Amintirea ta e atât de vie în mine încat mi se pare că în fiecare secundă te vad în fata mea. Doar atunci când vreau să te ating îmi dau seama ca e o iluzie. Dar iluzia mă face să visez şi să sper. Iar când te voi atinge, voi simti cu adevarat desavârşirea mea ca barbat.