DUELUL GIGANŢILOR

INTER MILANO - BARCELONA 3-1 (1-1)

În viaţă nu spectacolul, circul şi distracţia reprezintă esenţa. Munca, încercările continue, ambiţia, încrederea şi puterea sunt cele care te aduc de multe ori în prim plan. Satisfacţia ta profesională parcă e şi mai mare atunci când ştii că ai muncit mult. Ce legătură ar avea toate astea cu cel mai popular sport? Mulţi ar zice niciuna.

Fotbalul spectacol a murit. Şi poate că e pentru prima dată când mă bucur că moare ceva. Pe dreptunghiul verde din Milano a învins forţa, puterea, viteza, oportunismul şi orgoliul unui antrenor pe care cei mai mulţi oameni din fotbal îl urăsc. Mult umflata echipă extraterestră care încerca să aducă a portocală mecanică, deşi nici Cruyff şi nici Van Gaal nu erau pe margine, a gustat din pocalul umilinţei. Geniile care au pus la respect Primera, au stat în bănci ca nişte învăţăcei cuminţi în faţa unuor jucători care au alergat, au băgat serios piciorul, au intrat des în offside, s-au apărat aproape perfect şi au combinat mereu în viteză. Adică au jucat fotbal. Inter a jucat fotbal. Barcelona a vrut să facă spectacol. Liga campionilor la spectacol e merită catalanii. La fotbal însă, parcă a sosit momentul ca şi Moratti să ajungă acolo sus. Oricare va fi rezultatul după retur, în seara asta sunt fericit. Pentru că munca şi dăruirea a învins talentul şi pronosticurile. În seara asta FOTBALUL a câştigat.