Manipularea referendumului

Înainte de 90 şi imediat după Revoluţie vorbeam de economie comunistă. Ce însemna de fapt asta...? Că ne oprea apa 15 ore pe zi şi apoi în cele 9 în care curgea de fapt noi consumam mai mult decât în 24, că se oprea curentul 2 ore şi de fapt nu se economisea nimic, că mâncarea se dădea cu raţia şi oamenii stăteau de multe ori la coadă ca să umple frigiderul. Concluzia: nu se economisea nimic. Ce legătură are asta cu referendumul? Ce legătură are cu unicameralul sau cu înjumătăţirea numărului de parlamentari? Păi....are. Pentru că după ce ne-am chinuit să avem vot uninominal cu parlamentari care să reprezinte zone, acest unicameral va transforma uninominal tot într-un fel de lista, pentru că un judeţ cu 12 sau 14 parlamentari va mai avea 6 sau 7.....adica jumătate. Pe o zonă anume va fi un singur parlamentar....nu ca acum un deputat şi un senator care pot fi din formaţiuni diferite. Viitorii parlamentari vor fi doar oameni cu mulţi bani care pot să-şi susţină campania(că nu o să sponsorizeze niciodată un candidat şi pentru altul dintr-o altă zonă, dar atunci când erau doi pe colegii care se suprapun, adică unul pentru Senat şi altul pentru Cameră, cel mai "potent" financiar putea susţine şi campania unui candidat foarte deştept din partidul său, care aduce voturi şi nu poate ajunge altfel în legislativ ). Concluzia: nu o să facem economie prea mare pentru că în mod cert vor fi mai mulţi consilieri şi reprezentanţi în teritoriu care vor consuma bani. Concluzia: nu vor mai ajunge intelectuali, oameni de cultură sau de artă în Parlament. Vor ajunge numai politicienii bogaţi. O arie mult mai restrânsă de parlamentari care va concepe legile din punctul de vedere al oamului de afaceri în primul rând. Concluzia: Preşedinţia va cheltui dublu faţă de Parlament. Adică UNU cântăreşte mai mult decât 317. Dar oare UNU cântăreşte mai mult decât 322?

răzbunarea învăţământului de stat

Avem cei mai deştepţi tineri! Ba nu, sunt nişte impostori! Să nu credeţi că am înebunit. De ce spun asta, poate o să vă întrebaţi. Simplu. Bacalaureatul a scos la iveală mii de elevi care au avut medii între 9 şi 10. O generaţie geanială...nu? Ei bine, la doar câteva zile diferenţă, practic acelaşi minister al educaţiei ne arată că zeci de mii de studenţi care au absolvit cursurile unei universităţi sunt de fapt nişte cvasiintelectuali, pentru că diplomele lor sunt nule. Poate credeţi că nu are nicio legătură una cu alta. Ei bine, vă înşelaţi. Totul s-a petrecut în perioada examenului de titularizare, când sute de profesori au fost scoşi din calcule şi în perioada înscrierilor la facultate. Iar războiul a început cu cea mai mare universitate din România: Spiru Haret. Tensiunea a apărut din urmă cu câţiva ani, când profesorii nu mai puteau preda la două universităţi şi au fost obligaţi să aleagă. Cei mai buni au ales universităţile private, unde există fonduri suficiente, condiţii bune de lucru şi siguranţă. Profesorii de la universităţile particulare nu depind de stat. Nu sunt bugetari. Din cauza crizei financiare universităţile de stat au redus considerabil, de la an la an, numărul locurilor fără taxă. Ei bine, muţi au optat pentru facultăţile private, unde plăteau ca la stat şi chiar aveau o viaţă mai lejeră. Anul ăsta, pentru că foarte mulţi au luat medii foarte mari(cum s-a întâmplat...nu se ştie), şi cei care au peste 9 la BAC nu mai au siguranţa unui loc la fără plată. Aşa că....facultăţile private erau din nou privilegiate. Ce faci când îi merge unui bine. fac un scandal şi îl denigrezi. tactica băsesciană a fost adoptată cu succes de un MEC pesedisto-abramburicit, care a băgat în corzi cel mai puternic adversar al învăţământului de stat sin România: giganta struţocămilă Spiru Haret. Universitate care are şi ea păcatele ei, cu sedii prin străinătate şi cu sute de mii de studenţi la IFR şi ID, dar şi cu studenţi buni şi profesori de prima mână şi pe deasupra bine plătiţi. În prima fază statul a câştigat. Probabil, dacă nu se va ajunge la un acord, Spiru va da în judecată MEC. Şi nu va trebui să ne mirăm dacă ministerul va pierde şi va plăti, tot din banii noştrii daune de milioane de euro, pentru că aceeaşi universitate era acreditată şi autorizată, iar cel mai mult de suferit au acum cei care vot să se înscrie la Spiru şi mai ales absolvenţii a căror imagine a fost pătată. Dar, aşa e la noi. Întâi loveşti şi după te gândeşti dacă chiar era nevoie. Asta a făcut un minister disperat, care are probleme mari cu salariile profesorilor de liceu şi generală pe care nu poate să le plătească conform drepturilor lor obţinute în instanţă. O Soluţie: învăţământ gimnazial şi de liceu privat- cu plată şi taxe în şcolile de stat( ca la universităţi). Cu mii de elevi retraşi, mii de analfabeţi, cu o societate împărţită în elită şi simpli servitori. În ritmul astă....acolo o să ajungem, pentru că altfel...desfiinţăm de tot şcoala(ori facem şcoală fără profesori, pentru că nu va mai sta nimeni la catedră cu un salariu mai mic decât al unui vânzător din fast food).

revenire

A trecut ceva timp de când nu am mai scris nimic pe blog. Poate pentru că majoritatea comentariilor le-am păstrat pentru jumătatea de oră de revistă a presei, sau poate că nu am mai reuşit să găsesc câteva minute libere în care să vă mai spun ce cred eu despre lumea în care trăim. De când nu am mai fost aici Becali a ajuns în Parlamentul European braţ la braţ cu Vadim şi în acelaşi timp a reuşit să aducă un strop de linişte în Ghencea. Normal, că dacă el e plecat, face echipa antrenorul. În plan politic, am căsăpit un ministru, care la rândul lui a tocat o groază de bani şi apoi a început hăituiala PD-L-istă asupra PSD-iştilor şi a liberalilor. Ca la noi...să crape şi capra vecinului. Doar că, Nemirschi şi Tăriceanu, nu sunt la fel de tupeişti ca Ridzi, dar sunt sigur că au avut avocaţi mai buni când şi-au făcut treaba. Uşor, uşor...ne pregătim de războiul total. Băsescu trebuie să-şi arunce toate armatele în luptă şi să folosească toate armele la prezidenţiale. Scade şi vin din urmă doi politicieni, care dacă ar face alianţă după alegeri, ar putea spulbera şi "statuia lui Băsescu" din "Eterna şi fascinanta Românie" - Cassa Locco. Ăsta e contextul. Noi suntem aceeaşi. Realitatea se schimbă uşor, insesizabil. Şi cu toate astea îmbătrânim.

Editorial 19.04

Săptămâna patimilor. Săptămâna patimilor fotbalului românesc. Nume grele ale dreptunghiului verde au încăput pe mâna poliţiştilor şi procurorilor DNA după ce patronul echipei FC Argeş, Cornel Penescu a fost prins că dădea mită pentru a tranşa anumite meciuri în favoarea formaţiei din trivale. Imediat după Penescu, primul cap care a căzut a fost cel al şefului arbitrilor, iar alţi cavaleri ai fluierului şi observatori federali au dat deja cu subsemnatul la DNA. După arestările din ultima perioadă, a apărut şi un banc. Se zice că în urmă cu câteva luni, într-o discuţie cu mai marii fotbalului românesc, Gigi Becali ar fi zis: De Paşte, veniţi toţi la mine.

editorial 12.04

Au vărsat sânge pentru democraţie. Mii de tineri din Republica Moldova s-au luptat cu regimul comunist în stradă şi pe internet. Doar aşa mesajul lor a putut răzbate dincolo de graniţele bine ferecate ale împărăţiei lui Voronin. Am avut parte de o săptămână dramatică: cu lupte de stradă la Chişinău şi aproape 300 de oameni care şi-au găsit sfârşitul sub ruinele clădirilor prăbuşite în urma cutremurului devastator din Italia. Şi ca tabloul să fie complet, am aflat că drumul spre Parlamentul European trece prin celula nr. 17 a Direcţiei de Cercetări Penale.

Interlopii kamikaze

Chiar şi un copil de 7 ani înţelege că arestarea lui Gigi Becali a fost făcută pentru a distrage atenţia de la cazul 2 şi un sfert-Băneasa Investment. Discutat şi paradiscutat, laitmotivul tuturor emisiunilor televizate intră uşor în desuet. Este clar că Becali nu se mai afla în aceleaşi relaţii bune cu Băsescu şi este un rival al lui Puiu Popoviciu. Este 100% o manevră orchestrată de cercuri înalte. Dar toată lumea nu vede decât artificiul tehnic. Nimeni nu observă adevărata manevră. Ce asemănare este între cazul Becali şi cazul Gorbunov(lovitura de la casa de schimb din Braşov)? O să spuneţi că sunt nebun. Că nu e nicio legătură. Ei bine, într-un fel aveţi dreptate. Nu este o legătură directă între cele două cazuri. Dar din nou privim doar în ansamblu, fără a pătrunde în chintesenţa problemei. Vă spun care este legătura. În cazul de la Braşov, Gorbunov nu este decât un pion. Un infractor-interlop eliberat cu siguranţă cu ştiinţa poliţiei şi serviciilor secrete şi folosit atunci când trebuia să existe un ţap ispăşitor. Infractorul nu are nimic de pierdut. El oricum, până să fie folosit este în libertate, trăieşte liniştit şi are o viaţă normală, nu una de puşcăriaş. Ca dovadă Gorbunov locuia de câţiva metri de poliţie, iar la domiciliul său nu s-a găsit mai nimic ca să-l incrimineze. Iar procesul continuă şi nu se ştie dacă el este autorul. A mai apărut un moldovean, la domiciliul căruia, după o săptămână, s-a găsit un încărcător de pistol. Păi cine crede că ală nu a scăpat de arme într-o săptămână? Poate doar un oligifren care crede tot ce spune poliţia. Deci, după cazul de la Braşov începem să credem că există aceşti interlopi kamikaze. Dar nu suntem siguri. Ce ne certifică însă acest lucru? Cazul Becali. Acolo unde poliţia îl aruncă în faţă pe un alt interlop: Alexandru Ilie, alias Sandu Geamănu. De ce s-a băgat Geamani? Păi, gurile rele spun că nu demult a fost prins cu un kg şi jumătate de hahiş. Pentru asta faci câţiva anişori buni de pârnaie. Ei bine, Geamănu e liber şi bine merci, şi a coordonat din umbră furtul maşinii lui Becali. Pus de cine? Asta e întrebarea. De cine credem noi? În orice caz, arestarea lui Becali face lumină. În România există infractori lăsaţi liberi de serviciile secrete şi de poliţie ca să rezolve "cazurile grele". În România avem interlopi kamikaze.

Editorial esential :Romania lui 2009

Din Băneasa în Pipera, via Agigea. Săptămâna aceasta ne-am exersat cunoştiinţele de geografie şi am învăţat topografie. Terenuri ieftine, sechestrare de persoane, zornăit de cătuşe, mascaţi şi arestări. Persoane celebre şi carismatice ridicate de poliţie în halat şi papuci şi închise lângă găinarii de rând. România lui 2009 ne surprinde în fiacre zi, dar nimic nu ne mai miră.