tinem la traditii

Tradiţia, mai puţin creştină, împământenită mai ales pe la ţară, şi mai exact în apropierea birtului din sat, ne spune că azi ar trebui să bem 40 de pahare cu vin. Câte unul pentru fiecare mucenic care s-a jertfit. Legătura dintre băutură şi credinţă nu este una chiar...ortodoxă, dar argumentele sunt suficiente să convingă destui degustători. Dar cei care astăzi s-au jertfit consumând cele 40 de pahare pe nerăsuflate sunt cei pe care şi mâine...si poimâine...şi săptămâna viitoare îi găsim tot în cârciumă. Concluzia: nu cred că suntem un popor de credincioşi, dar cu siguranţă ţinem mult la tradiţii.

CORIDA

Într-o lume în care minciuna a devenit laitmotivul societăţii şi după cum am văzut emblema campaniei electorale, ar trebui să tragem concluzia că adevărul este punctul cardinal după care ar fi bine să ne ghidam. Dar ce este adevărul? Ceva exact? Ceva relativ? Ceva sigur? În teorie da. În practică însă adevărul aparţine fiecăruia dintre noi. Adevărul are culori diferite. Tu îl vezi altfel faţă de mine. Dar taurul care vede în arenă pelerina roşie de fapt nu distinge culorile. Oare toţi cei care nu disting de fapt culorile devin furioşi la culoarea roşie?

P.S. Taurul pierde mereu, chiar dacă e furios şi agitat la roşu şi chiar dacă nu distinge culorile.

ULTRAŞI FĂRĂ RAŢIUNE

De multe ori mi s-a întâmplat pe stadion să văd cum oamenii din jurul meu, mânaţi de o furie oarbă sau de pasiunea extremă pentru o echipă mediocră să vadă de fapt alt meci. Arbitrul greşeşte non stop. Totul în defavoarea echipei lor. Adversarii joacă mai dur şi nu sunt avertizaţi. Totul e împotrivă. Chiar şi vântul bate spre poarta echipei lor în fiecare repriză sau soarele îi vine în ochi numai portarului lor. Scuze şi explicaţii, toate cu un motiv: să ascundă impotenţa în exprimarea pe teren a unor jucători care vor să fie numiţi fotbalişti. Şi eu ţin cu o echipă. Cu Steaua. Şi în ultimii ani, pasiunea pentru culorile clubului din Ghencea m-a făcut mai mult să mă enervez. Dar meciurile le văd ca cineva care a văzut mii de ore de fotbal. Eu ştiu când echipa mea joacă prost. Nu pierde din cauza arbitrului. Pierde pentru că nu e în stare să câştige. Şi poate că din cauza asta am pretenţii la cei din jur să vadă şi ei lucid, pragmatic şi corect ce se întâmplă. În acest campionat intern politico-socio-economic. În societatea în care trăim. Să vadă şi afacerile lui Băsescu şi mai ales ale familiei şi acoliţilor săi, nu numai presupusele afaceri făcute de roşii. Să îşi aducă aminte că Băsescu este preşedintele care la câteva zile după ce a fost ales a băut direct din sticla de şampanie în noaptea de revelion, pe o scenă, în faţa a mii de oameni şi apoi a aruncat-o în mulţime. Imaginea preşedintelui care bea din sticlă a făcut înconjurul lumii. Să-şi amintească şi că a băut cu Becali şi apoi s-a urcat la volan. Că din toate informaţiile apărute în ultima vreme se pare că a avut un rol important în răpitea jurnaliştilor din Irak, a căror răscumpărare s-a mai micşorat pe drum, iar banii s-au dus în neant, între raiul de pe Mihăileanu şi iadul instaurat de procurorii portocalii. Că a furat un telefon mobil şi a înjurat ziarişti. Că s-a mândrit cu faptul că mergea la curve când era marinar(viciu ce nu dispare după ce îţi schimbi job-ul, lucru ce poate fi confirmat de orice bărbat, chiar şi de cel care scrie). De ce să ne mire acum că Băsescu a lovit un copil. Cu toate asta, fanii portocalii văd alt meci. O conspiraţie. O făcătură. Da. E o făcătură. Copilul ăla l-a incitat. :) ha ha ha. L-a incitat cu numele Iliescu. ha ha ha. Îi caută scuze lui Băsescu. De ce? Pentru că aşa cum spuneam mai sus: suporterii echipelor mediocre văd doar echipa lor. O echipă nevinovată. Atacată din toate părţile. Soluţia pentru ieşirea din criză nu mai e educarea ultraşilor portocalii. E prea târziu. Sunt formaţi. Nici meciul fără suporteri sau evacuarea fanilor nu ajută. Soluţia e una singură. Retrogradarea echipei. Să joace la matineul opoziţiei. Cadou de Moş Nicolae.

După pauză

Revin după o pauză în care am preferat să nu postez nimic pe blog tocmai pentru că am crezut că de fapt ceea ce spun nu contează. Poate că m-am înşelat. Poate că lumea s-a trezit la viaţă. S-a văzut şi la vot. Lumea a votat. Că a votat bine sau rău, numai istoria ne va spune. Că toată suflarea politică s-a aliat acum împotriva lui Băsescu este o certitudine. Am ajuns o ţară în care populaţia este împărţită în pro şi anti Băsescu. Fanii marinarului spun că ceilalţi sunt comuniştii. Nu au argumente cu care să ne convingă că Băsescu poate face bine dar scuipă tot ce e în jur. Din cauza asta eu nu înţeleg ceva la curentul portocaliu. Cum poţi crede că toţi sunt comunişti sau proşti pentru că vor să schimbe un rău care a destabilizat tot...parlament, guvern, a înverşunat oamenii între ei şi ne-a îndepărtat în plan extern. De ce toţi ceilalţi au atâta ură împotriva lui Băsescu dacă marinarul a făcut atâta bine? Când unul îţi spune că eşti beat te mai gândeşti, dar când doi fac treaba asta, trebuie să te duci să te culci. Sau poate vor să trăiască în beţie. Vorba unui contemporan....ne-am împărţit în portocalii şi....negrii. Adică suntem pe o tablă de şaf, într-o partidă în care printr-o rocadă nebunul ar putea ieşi din joc. Oare câte piese vor mai fi sacrificate?

Manipularea referendumului

Înainte de 90 şi imediat după Revoluţie vorbeam de economie comunistă. Ce însemna de fapt asta...? Că ne oprea apa 15 ore pe zi şi apoi în cele 9 în care curgea de fapt noi consumam mai mult decât în 24, că se oprea curentul 2 ore şi de fapt nu se economisea nimic, că mâncarea se dădea cu raţia şi oamenii stăteau de multe ori la coadă ca să umple frigiderul. Concluzia: nu se economisea nimic. Ce legătură are asta cu referendumul? Ce legătură are cu unicameralul sau cu înjumătăţirea numărului de parlamentari? Păi....are. Pentru că după ce ne-am chinuit să avem vot uninominal cu parlamentari care să reprezinte zone, acest unicameral va transforma uninominal tot într-un fel de lista, pentru că un judeţ cu 12 sau 14 parlamentari va mai avea 6 sau 7.....adica jumătate. Pe o zonă anume va fi un singur parlamentar....nu ca acum un deputat şi un senator care pot fi din formaţiuni diferite. Viitorii parlamentari vor fi doar oameni cu mulţi bani care pot să-şi susţină campania(că nu o să sponsorizeze niciodată un candidat şi pentru altul dintr-o altă zonă, dar atunci când erau doi pe colegii care se suprapun, adică unul pentru Senat şi altul pentru Cameră, cel mai "potent" financiar putea susţine şi campania unui candidat foarte deştept din partidul său, care aduce voturi şi nu poate ajunge altfel în legislativ ). Concluzia: nu o să facem economie prea mare pentru că în mod cert vor fi mai mulţi consilieri şi reprezentanţi în teritoriu care vor consuma bani. Concluzia: nu vor mai ajunge intelectuali, oameni de cultură sau de artă în Parlament. Vor ajunge numai politicienii bogaţi. O arie mult mai restrânsă de parlamentari care va concepe legile din punctul de vedere al oamului de afaceri în primul rând. Concluzia: Preşedinţia va cheltui dublu faţă de Parlament. Adică UNU cântăreşte mai mult decât 317. Dar oare UNU cântăreşte mai mult decât 322?

răzbunarea învăţământului de stat

Avem cei mai deştepţi tineri! Ba nu, sunt nişte impostori! Să nu credeţi că am înebunit. De ce spun asta, poate o să vă întrebaţi. Simplu. Bacalaureatul a scos la iveală mii de elevi care au avut medii între 9 şi 10. O generaţie geanială...nu? Ei bine, la doar câteva zile diferenţă, practic acelaşi minister al educaţiei ne arată că zeci de mii de studenţi care au absolvit cursurile unei universităţi sunt de fapt nişte cvasiintelectuali, pentru că diplomele lor sunt nule. Poate credeţi că nu are nicio legătură una cu alta. Ei bine, vă înşelaţi. Totul s-a petrecut în perioada examenului de titularizare, când sute de profesori au fost scoşi din calcule şi în perioada înscrierilor la facultate. Iar războiul a început cu cea mai mare universitate din România: Spiru Haret. Tensiunea a apărut din urmă cu câţiva ani, când profesorii nu mai puteau preda la două universităţi şi au fost obligaţi să aleagă. Cei mai buni au ales universităţile private, unde există fonduri suficiente, condiţii bune de lucru şi siguranţă. Profesorii de la universităţile particulare nu depind de stat. Nu sunt bugetari. Din cauza crizei financiare universităţile de stat au redus considerabil, de la an la an, numărul locurilor fără taxă. Ei bine, muţi au optat pentru facultăţile private, unde plăteau ca la stat şi chiar aveau o viaţă mai lejeră. Anul ăsta, pentru că foarte mulţi au luat medii foarte mari(cum s-a întâmplat...nu se ştie), şi cei care au peste 9 la BAC nu mai au siguranţa unui loc la fără plată. Aşa că....facultăţile private erau din nou privilegiate. Ce faci când îi merge unui bine. fac un scandal şi îl denigrezi. tactica băsesciană a fost adoptată cu succes de un MEC pesedisto-abramburicit, care a băgat în corzi cel mai puternic adversar al învăţământului de stat sin România: giganta struţocămilă Spiru Haret. Universitate care are şi ea păcatele ei, cu sedii prin străinătate şi cu sute de mii de studenţi la IFR şi ID, dar şi cu studenţi buni şi profesori de prima mână şi pe deasupra bine plătiţi. În prima fază statul a câştigat. Probabil, dacă nu se va ajunge la un acord, Spiru va da în judecată MEC. Şi nu va trebui să ne mirăm dacă ministerul va pierde şi va plăti, tot din banii noştrii daune de milioane de euro, pentru că aceeaşi universitate era acreditată şi autorizată, iar cel mai mult de suferit au acum cei care vot să se înscrie la Spiru şi mai ales absolvenţii a căror imagine a fost pătată. Dar, aşa e la noi. Întâi loveşti şi după te gândeşti dacă chiar era nevoie. Asta a făcut un minister disperat, care are probleme mari cu salariile profesorilor de liceu şi generală pe care nu poate să le plătească conform drepturilor lor obţinute în instanţă. O Soluţie: învăţământ gimnazial şi de liceu privat- cu plată şi taxe în şcolile de stat( ca la universităţi). Cu mii de elevi retraşi, mii de analfabeţi, cu o societate împărţită în elită şi simpli servitori. În ritmul astă....acolo o să ajungem, pentru că altfel...desfiinţăm de tot şcoala(ori facem şcoală fără profesori, pentru că nu va mai sta nimeni la catedră cu un salariu mai mic decât al unui vânzător din fast food).

revenire

A trecut ceva timp de când nu am mai scris nimic pe blog. Poate pentru că majoritatea comentariilor le-am păstrat pentru jumătatea de oră de revistă a presei, sau poate că nu am mai reuşit să găsesc câteva minute libere în care să vă mai spun ce cred eu despre lumea în care trăim. De când nu am mai fost aici Becali a ajuns în Parlamentul European braţ la braţ cu Vadim şi în acelaşi timp a reuşit să aducă un strop de linişte în Ghencea. Normal, că dacă el e plecat, face echipa antrenorul. În plan politic, am căsăpit un ministru, care la rândul lui a tocat o groază de bani şi apoi a început hăituiala PD-L-istă asupra PSD-iştilor şi a liberalilor. Ca la noi...să crape şi capra vecinului. Doar că, Nemirschi şi Tăriceanu, nu sunt la fel de tupeişti ca Ridzi, dar sunt sigur că au avut avocaţi mai buni când şi-au făcut treaba. Uşor, uşor...ne pregătim de războiul total. Băsescu trebuie să-şi arunce toate armatele în luptă şi să folosească toate armele la prezidenţiale. Scade şi vin din urmă doi politicieni, care dacă ar face alianţă după alegeri, ar putea spulbera şi "statuia lui Băsescu" din "Eterna şi fascinanta Românie" - Cassa Locco. Ăsta e contextul. Noi suntem aceeaşi. Realitatea se schimbă uşor, insesizabil. Şi cu toate astea îmbătrânim.