pesimism

Nu crede niciodata ca ce e frumos dureaza o eternitate. Traieste clipa. Nu privi inapoi. Nici inainte. Nu astepta de la cei din jurul tau ceea ce poti oferi tu. O sa fii dezamagit. Nu crede ca va fi bine. Asteapta-te la mai rau, poate asa si dezamagirile vor fi mai mici. Viata e o insiruire de esecuri, desi noi am vrea sa contabilizam doar ceea ce ne convine. Insa nu e asa. De fapt, nu e in niciun fel. E cum vrea soarta. Si soarta e mereu impotriva noastra. Nu te increde in oameni. Si nici pe ei nu ii lasa sa se increada in tine. Mori pe mana ta. NU astepta sa te salveze cineva. Mai bine mori linistit.

PS - moartea e privita din punct de vedere artistic, simbolic, si nu are nicio legatura cu elementul fizic. sa nu se creada ca as fi un sinucigas. sunt un invins. dar prefer sa lupt. nu pierd fara lupta.

FOTBALUL ÎNVINGE

La fel ca în Liga Campionilor. La Campionatul Mondial tot europenii au fost campionii. Spun au fost, pentru că deşi în momentul în care scriu finalele nu s-au jucat încă, Europa va fi oricum marea câştigătoare. La Mondialul din Africa de Sud a câştigat fotbalul. Echipele care s-au calificat, au ajuns în semifinale corect, prin munca lor. Au demonstrat încă odata că fotbalul nu e poezie şi dribling. Fotbalul e muncă, alergare, tactică, nerv, forţă, viteză, tehnică şi randament. Ordinea e aleatorie. Dar....asta e realitatea. Toate semifinalistele au avut asta. Argentina a stat prost la tactică şi la randament. Brazilia stă prost la forţă, nerv şi muncă. Anglia nu a dar randament. Iar Ghana nu a dat gol din penalty...deci....a meritat să plece acasă. Ce e cel mai trist? Naţionala României nu are nerv, pierde din forţă mai mereu, munceşte în zadar, tactica o aplică prost, iar randamentul e dezamăgitor. Asta e diferenţa între noi şi echipele din oprimi de la Mondiale. În rest...multe asemănări. Jucătorii iau salariile în euro. Jucăm 11 contra 11 şi avem echipamente la fel, doar de culori diferite. Şi...ne considerăm patrioţi, deşi toţi fug să câştige cât mai mult pentru ei, şi dau maximum la echipele de club. Cu alte cuvinte, e corect să stăm acasa. Acolo trebuie să fie campionii, nu noi.
Deci, fotbalul învinge. Tot el ne-a învins şi pe noi.

Aş putea fi .....?

Atunci când aş reuşi să o visez cu ochii deschişi pe cea pe care o visez şi noaptea, înseamna că pot fi fermecat de un chip.

Atunci când m-aş gândi în mod constant la o persoană, în aşa fel încât să-mi doresc să ajung cât pot de repede în preajma ei, cred că aş putea spune că sunt vrăjit de senzualitatea ei.

Dacă m-aş gândi că e ultimul tren din viaţa mea intimă....înseamnă că sunt disperat.

Dacă aş privi doar din punct de vedere material o relaţie, cred că aş fi într-o mare criză.

Dar dacă aş analiza la rece toate amănuntele, pornind de la job, preocupări, familie, maşină, hobby-uri, trecând pe la realizări şi studii, încercând practic să aflu cât mai multe despre ea, aş putea zice că sunt chiar interesat.

Dar dacă aş fi interesat, aş visa-o, m-aş gândi constant la ea, fără să intru în criză şi fără să mă mai lamentez şi să mă blazez?
Aş putea fi îndrăgostit, nu?

de la bulgari?

De ce la bulgari şi nu în România? Pentru că bulgarii au venit cu oferte all inclusive la hoteluri de trei şi patru stele sub, sau egale doar cu cazarea dintr-un hotel de la noi. De ce la bulgari şi nu în România? Pentru că un hotel de 4 stele e un hotel de patru stele, şi chiar dacă e preţ promoţional zilnic ţi se schimbă prosoapele si ţi se face curat în cameră. De ce la bulgari şi nu în România? Pentru că şi dacă îi enervezi când le ceri a 50-a bere moca de la all inclusive, barmanul încearcă să nu se uite urât. De ce la bulgari şi nu în România? Pentru că mâncarea e bună şi e pentru toţi. De ce la bulgari şi nu în România? Pentru că nu mai vreau fiţe şi cluburi în care dacă nu ai câteva zeci de milioane eşti un lache. Vreau discoteci şi atmosfera pe care o găseam şi la noi în discoteci până în 2003.De ce la bulgari şi nu în România? Pentru că e mai aproape şi decât Sinaia, cea mai apropiată staţiune montană de pe Valea Prahovei. De ce la bulgari şi nu în România? Pentru că fructele de mare sunt proaspete, nu ca la noi congelate. De ce la bulgari şi nu în România? Pentru că eşti în altă ţară şi nu trebuie să răspunzi la toate telefoanele, sau chiar îţi poţi lăsa liniştit telefonul acasă şi să pleci cu adevărat în vacanţă. De ce la bulgari şi nu în România? Pentru că în orice zi normală la Nisipuri, cheltui cu siguranţă mai puţin decât într-o zi normală la Mamaia. De ce la bulgari şi nu în România? Pentru că primeşti sezlong gratis la piscină sau la plajă. De ce la bulgari şi nu în România? PENTRU CĂ ŞTIU SĂ TE ATRAGĂ ÎN EXTRASEZON ŞI SĂ-ŢI IA OCHII.

pentru cineva

Pentru mine, nu contează pozele tale. Amintirea ta e atât de vie în mine încat mi se pare că în fiecare secundă te vad în fata mea. Doar atunci când vreau să te ating îmi dau seama ca e o iluzie. Dar iluzia mă face să visez şi să sper. Iar când te voi atinge, voi simti cu adevarat desavârşirea mea ca barbat.

DUELUL GIGANŢILOR

INTER MILANO - BARCELONA 3-1 (1-1)

În viaţă nu spectacolul, circul şi distracţia reprezintă esenţa. Munca, încercările continue, ambiţia, încrederea şi puterea sunt cele care te aduc de multe ori în prim plan. Satisfacţia ta profesională parcă e şi mai mare atunci când ştii că ai muncit mult. Ce legătură ar avea toate astea cu cel mai popular sport? Mulţi ar zice niciuna.

Fotbalul spectacol a murit. Şi poate că e pentru prima dată când mă bucur că moare ceva. Pe dreptunghiul verde din Milano a învins forţa, puterea, viteza, oportunismul şi orgoliul unui antrenor pe care cei mai mulţi oameni din fotbal îl urăsc. Mult umflata echipă extraterestră care încerca să aducă a portocală mecanică, deşi nici Cruyff şi nici Van Gaal nu erau pe margine, a gustat din pocalul umilinţei. Geniile care au pus la respect Primera, au stat în bănci ca nişte învăţăcei cuminţi în faţa unuor jucători care au alergat, au băgat serios piciorul, au intrat des în offside, s-au apărat aproape perfect şi au combinat mereu în viteză. Adică au jucat fotbal. Inter a jucat fotbal. Barcelona a vrut să facă spectacol. Liga campionilor la spectacol e merită catalanii. La fotbal însă, parcă a sosit momentul ca şi Moratti să ajungă acolo sus. Oricare va fi rezultatul după retur, în seara asta sunt fericit. Pentru că munca şi dăruirea a învins talentul şi pronosticurile. În seara asta FOTBALUL a câştigat.

TRĂIESC

Nu am putut niciodată să înteleg de ce unii oamenii se victimizează atât de tare încât aleg "să moară trăind", aşa cum metaforic o spun, în loc să "trăiască murind".
Un simplu eşec. O problemă. O greutate. Atât e destul pentru a schimba cursul unei vieţi. Un gând distruge tot. Cum un om matur poate să se arunce în braţele morţii doar din cauza unor gânduri negre? Pastile. O lamă. O funie. Sau o săritură de pe pod. Buff. Şi gata.
Criză financiară, labilitate psihică, singurătate acută, neîntelegere sau neîmpăcarea cu sine. Motive şi iar motive. Eu cred că de fapt e altceva. Unii dintre noi nu depăşesc adolescenţa şi cred că aşa atrag atenţia asupra lor. Cred că în altă lume le va fi mai bine. Cred că aşa o să-i iubească cei din jur mai mult. Cred că aşa rămân vii.
Greşit. Viu nu rămâi. Viu eşti. Spiritul tău poate trăi indiferent de existenţa ta fizică. De fapt, doar realizările rămân. Şi dacă eşti ghinionist, pot rămâne şi eşecurile usturătoare.
Mie mi-a plăcut mereu viaţa. Poate că, în stilul ăsta, cu ritmul de lucru, cu escapadele mele nocturne, cu nopţile pierdute în cârciumi şi localuri diferite mă sinucid şi eu încet şi sigur. Poate că nu realizez că sunt la fel. Poate că şi prea multă viaţă te omoară. Dar eu iubesc viaţa prea mult. Eu vreau să ajung acasă obosit de la serviciu, dar să am sclipiri. Eu vreau să îmi fie rău duminica, dar sâmbătă noapte să simt suavul gust al şpriţului împreună cu prietenii. Să mă zgârie decibelii în urechi sau să mă uşureze de câteva mulioane lăutarii. Nu vreau să iubesc şi nici să fiu iubit. Dar vreau ca interacţiunea mea cu persoanele de sex opus să emane erotism şi să degaje o căldură plăcută, asemănătoare dar total opusă din alt punct de vedere cu cea a dragostei. Vreau să fiu original. Vreau să mă duc la medic doar dacă mă simt foarte rău, la fel cum fac şi cu maşina: mă duc la mecanic doar dacă nu mai merge deloc.
Concluzia: vreau să mor sănătos, acasă, în patul meu, nu bolnav prin spitale. Şi...cred că vreau să mor tânăr, dar cât mai târziu posibil.....dacă se poate şi peste 100 de ani. EU TRĂIESC